Page: 2 : 1
Cahul
:
 Poetry 2005-10-19 (6634 hits)
Călugărenii
:
Poetry 2005-10-19 (5700 hits)
Cântec
:
Poetry 2005-10-19 (5994 hits)
Cântec
:
Poetry 2005-10-19 (5727 hits)
Cântec național
:
Poetry 2005-12-02 (5736 hits)
Cântece și sărutări
:
Poetry 2005-12-02 (5554 hits)
Căpitanul de vânători
:
Poetry 2006-08-26 (5299 hits)
Căprița de aur
:
Poetry 2006-08-26 (5316 hits)
Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel mare
:
Poetry 2005-12-02 (15410 hits)
Cetatea Albă
: (Akerman)
Poetry 2005-12-02 (6205 hits)
Codrul Cosminului
:
Poetry 2005-12-02 (9148 hits)
Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
:
Poetry 2005-04-05 (5523 hits)
Consiliul secret
:
Poetry 2005-12-02 (5476 hits)
Copilașii
:
Poetry 2005-12-02 (5422 hits)
Copilul din casă
:
Poetry 2005-12-02 (6452 hits)
Cornul lui Sas
:
Poetry 2005-12-02 (5666 hits)
Cupa lui Ștefan
: legendă istorică
Poetry 2004-03-02 (8297 hits)
Deșertul
:
Poetry 2006-08-26 (5434 hits)
Domnul Mavrogheni
: legendă istorică
Poetry 2004-03-02 (6555 hits)
Dromichete
:
Poetry 2006-04-19 (5879 hits)
Dumbrava Roșie
:
Poetry 2010-01-17 (9738 hits)
Elegie la o tânără fată
:
Poetry 2006-04-19 (6230 hits)
Fata de la Cozia
: legendă istorică
Poetry 2004-03-02 (9184 hits)
Fata popii
:
Poetry 2005-03-04 (8430 hits)
Fluturașul
:
Poetry 2010-03-05 (10263 hits)
ÃŽntoarcerea lui Mihai
:
Poetry 2005-04-09 (5802 hits)
Invocație
:
Poetry 2009-07-12 (4223 hits)
La o viorică
:
Poetry 2010-01-23 (6630 hits)
La România
:
Poetry 2009-11-25 (5021 hits)
Lui Alecsandri
: 07.08.2004
Poetry 2004-08-07 (5554 hits)
Mărioara
: legendă istorică
Poetry 2004-03-02 (7396 hits)
Mihai pădurarul
:
Poetry 2009-01-27 (5117 hits)
Mihai și călăul
:
Poetry 2009-07-14 (7837 hits)
Mihnea și baba
:
Poetry 2005-04-05 (10134 hits)
Mircea cel mare și solii
:
Poetry 2009-01-27 (8144 hits)
Mircea la bătaie
:
Poetry 2009-01-27 (5067 hits)
Mireasa mormântului
:
Poetry 2004-03-02 (6747 hits)
Moartea lui Mihai Viteazul
:
Poetry 2003-10-30 (11580 hits)
Monastirea Putna
:
Poetry 2005-07-19 (6102 hits)
Muma lui Ștefan cel Mare
:
Poetry 2005-09-06 (197908 hits)
Muma tânără
:
Poetry 2009-11-25 (5012 hits)
Năvala lui Þepeș
:
Poetry 2009-01-27 (5175 hits)
O fată tânără pe patul morții
:
Poetry 2005-04-05 (10086 hits)
Se scaldă
:
Poetry 2005-12-08 (5004 hits)
Singuratatea
:
Poetry 2005-06-21 (7152 hits)
Ștefan la moarte
:
Poetry 2009-01-27 (5082 hits)
Un ostaș român închis peste Dunăre
:
Poetry 2009-01-27 (4652 hits)
Visul lui Ștefan cel Mare
:
Poetry 2009-01-27 (12498 hits)
Ziua bună la țară
:
Poetry 2009-11-25 (4408 hits)
Page: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Biography Dimitrie Bolintineanu
Dimitrie Bolintineanu (n. 1825 Bolintin-Vale - d. 20 august 1872, București) a fost un poet român, om politic, participant la Revoluția de la 1848 și diplomat.
Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine, părintele lui, Ienache Cosmad, a venit în țară din Ohrida. În puțini ani ai tatălui său Ienache își făcu în Valahia o situație acceptabilă. Arendaș, mic proprietar, apoi subprefect, cu reședința la Bolintin, sat aproape de București; el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut, Dimitrie, o avere care să-l scutească de griji.
Orfan de ambii părinți încă din 1831, tânărul a fost crescut de rude mai avute. Se susține de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcționărești. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la departamentul „pricinilor suditești". Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în 1844, la rangul de pitar. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morții", prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (și invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii), a jucat probabil un rol decisiv. Poemul "O fată tânără pe patul morții" era o imitație după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră") de André Chénier, și a fost publicat în "Curier de ambe sexe".
La fel ca alți pașoptiști, tânărul nu se trudi prea mult să intre în grațiile principelui. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". Cooptat în Frăția și în Asociația literară, a adoptat rapid mentalitatea de carbonar.
În acel timp se formase în București Asociația literară, sprijinită de frații Alexandru și Ștefan Golescu care trimiseră pe la sfârșitul anului 1845 pe Bolintineanu la Paris. Plecat la Paris în 1845, cu o bursă din partea Asociației literare, audiază și el cursurile lui Jules Michelet, Edgar Quinet și Adam Mickiewicz. Nu trăiește decât pentru Revoluția pe care o presimte. Când aceasta izbucni la Paris, în februarie 1848, tinerii studioși hotărâră să se întoarcă în țară. Conjurații îi dădură un rol de prim-ordin, acela de a stabili contacte cu revoluționarii din Bucovina, ceea ce poetul nu putu să facă. Aga poliției, Ion Manu, îl „mirosise" și, refuzându-i pașaportul pentru Moldova, îl amenințase cu un arest la „mănăstire". Ar fi avut, poate, parte de el, dacă nu izbucnea revoluția...
Și la 1848 revoluția a adus o explozie gazetărească. Dacă C.A. Rosetti scosese, imediat după izbândă, "Pruncul român", Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". Era o foaie mică, de patru pagini, cu doar două coloane pe fiecare față, dar redactorul-șef avea proiecte mari. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice și al progresului social", pe potriva modelului francez - Le Peuple souverain.
Izbucnind revoluția din 1848, reveni în țară și redactă împreună cu Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac ș. a. "Poporul suveran", dar - căzând revoluția - a fost exilat și se duse în Transilvania, apoi la Constantinopol și în fine la Paris ca să-și continue studiile întrerupte.
Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iași, dar Poarta nu i-a permis intrarea în țară și atunci a făcut călătorii prin Palestina, Egipt, Siria, Macedonia, descriindu-le toate în publicațiuni diverse care cuprind adesea pagini pline de interes și scrise cu multă căldură.
Întorcându-se în țară la 1859, intră în politică și deveni ministru de externe, culte și instrucțiune publică. Prin stăruințele lui, ale lui Costache Negri și ale lui V. A. Urechia se înființează primele școli la românii macedoneni.
Pe la 1866 se retrase din viața politică, ocupându-se cu literatura, publicând drame în proză și în versuri, poezii epice, satirice, dar ducând o existență foarte nenorocită. De aceea nu după multă vreme se îmbolnăvi rău. Părăsit de toți își puse biblioteca la loterie și fu câștigată de Vasile Alecsandri și Costache Negri, care i-o lăsară drept mângâiere. Atunci, în urma intervenției unor amici, fu așezat la spitalul Pantelimon, unde muri, după scurtă vreme și fu îngropat în satul natal, fără nici o pompă, de câțiva amici personali, căci toată lumea uitase pe acest poet entuziast și patriot.
|
Recommended Reading
